Recenzie „Sânge Satanic„- Cristina Nemerovschi

            Un umor negru, aproape mortal, un roman viu, liber în exprimare și acțiuni, o poveste de dragoste dublă care mai târziu atrage și o adolescentă de 14 ani, petreceri sălbatice, sex, droguri, alcool, toate adunate într-un roman atât de actual, încât te regăsești în el, idniferent de categoria socială, vârstă, sex, etnie, orientare sexuală, sau orice alt lucru de genul acesta.

            „Ascult black metal, sunt ateu, lumea mă crede satanist, sunt bisexual, mizantrop, uneori doar misogin, scriu o carte, beau în fiecare zi și mă droghez în fiecare săptămână.” Așa se autocaracterizează M, personajul principal al romanului, care are o iubită, R, văzută uneori ca singura sa cale de salvare, alteori ca un izvor de ură, și un iubit, B, care începe să îi semene din ce în ce mai mult, psihic și fizic, considerat uneori chiar un frate.

            O retrăire a adolescenței, o descriere a „infernului” cotidian și primul roman actual al societății din Bucureștiul zilelor noastre, fraze filosofice zise fie la beție, fie în momentele de maxim satanism.  O descriere foarte pe scurt a acestui roman, sau ceva de genul acesta. Din primele pagini te poate bufni râsul, chiar dacă înțelegi, sau nu, toate lucrurile povestite într-un limbaj simplu, dar într-o manieră care te poate face să te pierzi în unele momente.  O identificare cu vreun personaj? Da, tot ce e posibil. Nu-ți trebuie nimic mai mult decât o minte deschisă, și o stare de maximă sinceritate față de tine și adevăratul tău eu interior.

            Dacă nu te temi de introspecții și filosofii din ce în ce mai profunde legate de orice aspect al vieții oamenilor, tinerilor, adolescenților din zilele noastre, recomand această carte nu numai pentru maniera în care este scrisă, dar și pentru felul în care toate lucrurile sunt evidențiate, mai ales prin acel umor negru, de nedescris.